Bucureşti. Sala „Dalles“, aflată în plin centrul Capitalei, a fost gazda, la 5 septembrie 2017, unui concert cu totul excepţional, dedicat Zilei Independenţei Ucrainei, care este şi Ziua Naţională a acestei ţări. Consfinţită prin Actul proclamării Independenţei Ucrainei din 24 august 1991, aprobat de Rada Supremă, Ziua Naţională este una dintre cele mai încărcate de semnificaţii din întreaga istorie a ţării. Statul Ucrainean democratic, o speranţă multiseculară, este astăzi un vis împlinit şi o realitate istorică de 26 de ani. 

        Înainte de a începe manifestarea au fost intonate imnurile naţionale ale Ucrainei şi României. Alături de publicul bucureştean, la eveniment au participat reprezentanţii Ambasadei Ucrainei în România, cei ai Ministerului Culturii şi ai unor minorităţi naţionale din România. Organizatorul şi moderatorul evenimentului a fost dna Iaroslava Colotelo, preşedinta filialei Bucureşti a UUR. 

        În alocuţiunea rostită înaintea începerii concertului, Excelenţa Sa Ievhen Leveţkyi, împuternicitul cu afaceri a.i. al Ucrainei în România a vorbit despre semnificaţia Zilei Independenţei Ucrainei pentru ucrainenii de pretutindeni. De asemenea, vorbitorul a calificat drept excelente relaţiile dintre România şi Ucraina, aceasta deoarece au cea mai solidă bază umană – comunitatea ucrainenilor din România şi comunitatea românească din Ucraina. 

        A urmat concertul, un moment artistic superb, care a adus în sală copii, tineri şi vârstnici, cu toţii ataşaţi de Ucraina, de ţara a cărei celebrare a însemnat o mare sărbătoare. A fost o zi în care formaţiile artistice care au evoluat pe scenă i-au încântat pe cei prezenţi cu cântece şi dansuri ucrainene, care ne-au dus mai aproape, măcar din punct de vedere emoţional, de Ucraina. 

        Cunoscutul duet „Skrynea“ din Cernăuţi, special invitat din Ucraina, i-a entuziasmat pe cei prezenţi cu frumoase cântece ucrainene, pentru că multe dintre ele au fost aplaudate în tact şi, uneori, fredonate. Lui i s-au alăturat ansamblul de cântece şi dansuri „Kolomyika“ din Siret, condus de Zirka Ianoş, şi grupul „Zorea“ din Bcureşti, care au făcut într-adevăr publicul să freamăte de bucurie. Arta şi cultura, un mijloc de comunicare între artişti şi public, rămân, fără îndoială, purtătoare de frumos, echilibru, luciditate şi susţinere sufletească. 

        A fost cu adevărat o aniversare de excepţie, de neuitat, încheiată cu un cocktail. 

 

                                                                                                                                                                Ion ROBCIUC 

 

        Satu Mare. La 23 august a.c., Ucraina a sărbătorit Ziua Drapelului de Stat, iar la 24 august 26 de ani de la declararea Independenţei Ucrainei.

        În acest context, miercuri, 23 august 2017, Comitetul filialei sătmărene a Uniunii Ucrainenilor din România, ucrainenii din Satu Mare, au depus jerbe de flori la bustul poetului ucrainean Taras Şevcenko din Parcul Vasile Lucaciu. 

        După depunerea jerbelor de flori, participanţii la acţiune au continuat cu o masă rotundă la sediul filialei sătmărene a UUR consacrată Zilei Drapelului de Stat şi Zilei Independenţei Ucrainei, în cadrul căreia s-a discutat despre importanţa adoptării Actului proclamării Independenţei Ucrainei, la 24 august 1991, de către Rada Supremă din Kiev. Acest eveniment remarcabil a devenit un fel de „punct de reper“ al istoriei contemporane a Ucrainei, al prezentului ei interesant, dar şi complicat.

        S-a discutat, totodată, şi despre faptul că oficial drapelul albastru-galben a devenit drapelul Ucrainei la 18 septembrie 1991, conform hotărârii Prezidiului Radei Supreme a Ucrainei. La data de 24 august 1991, când Rada Supremă de la Kiev a adoptat Actul proclamării Independenţei Statului Ucrainean a a fost arborat şi steagul albastru-galben pe clădirea Radei Supreme. Doar din 2004 a început să fie sărbătorită Ziua Drapelului la nivel naţional. 

 

                                                                                                                                                              Mihai Macioca

 

         Tulcea. Anul acesta, pentru manifestările dedicate aniversării Independenţei Ucrainei am avut o altă abordare ca urmare a modului de pregătire, înţelegere şi implicare a membrilor filialei noastre. Astfel, am reuşit pregătirea şi vernisarea expoziţiei de pictură şi sculptură a lui Ion Sirota, un pictor original şi de un real talent, născut şi crescut în Delta Dunării, în satul Letea. 

          După o scurtă prezentare despre ziua în care Ucraina a devenit un stat independent, s-a păstrat un moment de reculegere pentru eroii căzuţi în lupta pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale în estul Ucrainei. 

          Domnul viceprimar Petre Marinescu, fondatorul primei organizaţii a grecilor din Tulcea, prezent în calitate de reprezentant al Primăriei municipiului Tulcea, a afirmat că „din păcate, este adevărat că, în prezent, ucrainenii sunt nevoiţi să-şi apere cu arma în mână integritatea teritorială, iar această situaţie dificilă cu care se confruntă constituie pentru noi, cei aflaţi în afara zonei de conflict, un motiv în plus de reflecţie. Realizăm cât de norocoşi suntem să trăim în pace, să ştim că cei dragi sunt în siguranţă şi ne bucurăm de armonie şi toleranţă reciprocă. 

          Dl Marinescu a mai subliniat că „Ion Sirota, se revendică pe deplin ca om al locului. În opinia mea, artistul cu valenţe duble, foloseşte ca surse de inspiraţie peisajul dobrogean, universul deltaic, tradiţiile ancestrale, materia în esenţa sa, frustră, dar şi prelucrată, toate învăluite într-o undă patriarhală, modernă şi cu multă sinceritate. Observaţiile mele profane, au doar rolul de a sublinia faptul că lucrările artistului au ajuns la mine, că au trecut dincolo de retină, că sper să picteze şi să sculpteze în continuare, păstrându-şi desăvârşitul stil, făcându-ne bucuroşi că trăim în acelaşi timp şi spaţiu generos, dătător de idei şi frumos, concretizat în ultimă instanţă în talent, imaginaţie şi multă inspiraţie, dublată de muncă pe măsură“.

           În continuare, a luat cuvântul doctor Ibrahima Keita, cercetător ştiinţific, specialist în artă contemporană românească, care a apreciat că „odată cu ocazia aniversării a 26 de ani de la dobândirea independenţei faţă de Rusia, comunitatea ucraineană vă întâmpină, la această sărbătoare, cu o expoziţie de artă plastică foarte frumoasă, fiind vorba de o expoziţie de pictură şi de sculptură, semnată de Ion Sirota. Artistul urmează demersul regretatului artist Maxim Gherasim, scoţându-ne în lumină frumuseţile şi beneficiile localităţii Letea din Delta Dunării, din punct de vedere al ponderii temei abordate. Artistul ne prezintă lucrări foarte vibrante, cu dominantă caldă. El transfigurează portretul localităţii Letea, tărâmul unde s-a născut“. 

           Aşa cum observă domnul Keita, „Ion Sirota este interesat de toate aspectele vieţii, peisaje, bărci cu pescari, cai salbatici în alergare, întindere de luciu a apei în drumul spre Tulcea, mori de vânt ce existau în trecutul îndepărtat, personaje şi ocupaţiile lor, natură statică şi anumite aspecte ale vieţii. De asemenea, Ion ciopleşte sculpturi în lemn, dar şi cu asocierea compoziţiei de metal, cu o importantă doză de inventivitate, de un impresionant impact vizual. Personajele zugrăvite ne întâmpină cu căldura nuanţelor solare, care sunt izvorul unei mari sensibilităţi emotive. Loviturile de penel, conferă lucrărilor un dinamism util de impresionist.

           În dialog cu natura, artistul reuşeşte să surprindă personaje cu trăsături specifice localnicilor de toate vârstele care înfăţisează atitudini şi expresivitatea trăirilor sănătoase ale unor oameni ce îşi câştigă existenţa cu sudoarea frunţii.

           Cântecul acestor meleaguri ne este redat prin filtrul sensibilităţii lui Sirota. Năvălnicia faunei, gingăşia florei, sunt redate cu dinamism şi vigoarea trăsăturilor de penel, ale căror vibraţii ne încântă privirea. 

           Ne emoţionează atitudinea surprinsă a fetiţelor satului, cocoţate pe un podeţ ce se prelungeşte deasupra apei, dar şi acele galopuri pribegite ale cailor sălbatici, ce sunt specifice luminişurilor de la lizierea pădurii Letea. În fine, trebuie să vă mărturisesc că Ion Sirota este un pictor care prin lucrările sale ne dezvăluie un real talent şi resurse nebănuite de inventivitate pe tărâmul artelor plastice“. 

           După vizionarea expoziţiei şi după momente bune de socializare şi şedinţe foto, grupul vocal-instrumental „Zadunaiska Sici“ din Tulcea a îmbogăţit substanţial, evident muzical, atmosfera interpretând câteva melodii ucrainene, din care nu au lipsit şi cântece din Letea, amintindu-ne parcă de locul unde s-a născut, a copilărit şi s-a inspirat Ivan Sirota. 

           A doua zi, conform planificării, ne-am deplasat cu mic, cu mare către pădurea Teliţa în apropierea Mănăstirii „Celic“ (mănăstire fondată de călugărul Afanasie Lisavenco, la jumătatea secolului al XIX-lea) unde, într-o poiană largă lângă un izvor cu apă rece, până către orele 9.30, ne-am întâlnit cu peste o sută de persoane. După câteva momente de organizare şi socializare, în jurul orei zece, Dumitru Danilencu, prim-vicepreşedinte al filialei Tulcea, în calitate de coordonator al acţiunii, a luat cuvântul arătând participanţilor rolul şi însemnătatea dobândirii Independenţei Ucrainei la 24 august 1991, dar a insistat asupra efortului pe care-l depune poporul ucrainean pentru păstrarea integrităţii teritoriale în partea de est a Ucrainei.

           Programul manifestării a continuat cu un spectacol muzical-artistic susţinut de grupurile vocal-instrumentale „Lilia“ din Fântana Mare, la acordeon profesor Virgil Sapca, coordonator Ştefana Gheorghe, grupul „Bila makovka“ din Chilia Veche, la armonie şi coordonator Florea Lisavencu, grupul „Dunai“ din Pardina, la acordeon şi coordonator Dumitru Danilencu, „Zadunaiska Sici“ seniori, coordonator Paula Condrat şi tinerii dansatori din Tulcea din cadrul ansamblului de cântece şi dansuri „Zadunaiska Sici“, coordonator Ştefana Cernencu.

 

                                                                                                                                                                   Dumitru Cernencu

        „Marea teroare“ este o campanie de represiuni în masă de mari proporţii împotriva cetăţenilor, desfăşurată în URSS, în anii 1937-1938, din iniţiativa conducerii sovietice şi a lui Iosif Stalin personal, având ca scop lichidarea opozanţilor politici reali şi potenţiali, intimidarea populaţiei, modificarea structurii naţionale şi sociale a societăţi. Teroarea comunistă din Ucraina a avut ca rezultat distrugerea elitei politice, artistice şi ştiinţifice, deformarea relaţiilor sociale, ruinarea orientărilor valorice tradiţionale, instalarea drepresiei sociale şi deznaţionalizarea. 

        Potrivit istoricilor, în timpul „Marii terori“, pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU) au fost condamnate 198.918 persoane din care aproape două treimi la pedeapsă cu moartea prin împuşcare. Restul au fost aruncaţi în temniţe şi trimişi în lagăre (alte pedepse au fost aplicate unui număr de sub 1%, iar eliberate au fost doar 0,3%). 

        Operaţiunile represive în masă din anii 1937-1938, în concepţia lui I. Stalin, trebuiau să încheie lupta cu „elementele social duşmănoase“, să supună populaţia prin teroare, să întărească stilul autoritar de conducere şi să realizeze „revoluţia de cadre“. La baza terorii a stat teza lui I. Stalin despre desfăşurarea luptei de clasă pe măsura succeselor construcţiei socialiste.

        „Marea teroare“ s-a declanşat oficial după emiterea ordinului operativ al NKVD al URSS nr. 00447 „Privind reprimarea foştilor chiaburi, a persoanelor condamnate penal şi a altor elemente antisovietice din 30 iulie 1937, aprobat de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic). Totuşi, documentele NKVD existente (ordine, corespondenţă, telegrame) arată că represiunile în masă au fost pregătite din timp, iar prin acest ordin ele au fost doar oficializate.  

        Prin ordinul nr. 00447 erau stabilite limitele (planurile) de pedepsire a cetăţenilor. Sentinţele pentru prima categorie erau„pedeapsa cu moartea prin împuşcare“, pentru cea de a doua categorie – trimiterea în GULAG-urile NKVD. Dacă limita iniţială pentru RSSU la prima categorie era de 26.150 de persoane, în ianuarie 1938 ea a fost ridicată la 83.122 persoane. Nu de puţine ori, comisarii poporului pentru afaceri interne ai RSSU, Yzrail Leplevskyi şi Oleksandr Uspenskyi, se adresau Moscovei pentru a cere baremuri suplimentare.

        Încă înainte de intrarea în vigoare a ordinului operativ nr. 00447, o atenţie deosebită a fost acordată „epurării“ partidului şi a organelor de securitate care trebuiau să asigure îndeplinirea necondiţionată a directivelor represive venite de la centru. Iar în luna iunie 1937 au şi început arestările în masă. La 10 iulie 1937, Biroul Politic al CC al PC (b) al Ucrainei a difuzat în regiunile RSSU o directivă privind crearea organului represiv extrajudiciar – „troici“ regionale formate pentru simplificarea procedurii de condamnare. În componenţa „troicii“ intrau, de regulă, şeful NKVD regional (preşedinte), procurorul regional şi primul secretar al Comitetului regional sau republican al PC (b). Existenţa „troicilor“ şi a altor organe represive extrajudiciare contravenea total legislaţiei sovietice, inclusiv, Constituţiei din 1936. 

        Persoana arestată era practic lipsită de dreptul la apărare (la avocat) sau la o cale de atac împotriva sentinţei. Prin presiuni psihice şi torturi inumane anchetatorii penali obţineau de la arestat mărturisiri de care aveau nevoie. În 1937, s-a aprobat la cel mai înalt nivel al CC al PC (b) folosirea „influenţei“ fizice împotriva suspecţilor“ (adică a torturilor). Cazurile de condamnare pe nedrept erau considerate ca fiind admisibile, ele fiind justificate de proverbul „când tai pădurea, sar şi surcele“. 

        În conştiinţa de masă a populaţiei din URSS, „Marea teroare“ este marcată de spaimă totală şi neîncredere. Arestarea pe timp de noapte a vecinilor, suspectarea colegilor de muncă, a prietenilor şi rudelor, identificarea spionilor şi a sabotorilor, teama de denunţuri şi obligaţia de a-i condamna public pe duşmanii poporului au fost prezenţe zilnice în viaţa oamenilor. O persoană putea să scrie un denunţ împotriva unui coleg de teamă ca acesta să nu facă el primul un denunţ împotriva ei. Aceasta a devenit o metodă tipică de rezolvare a unor conflicte personale cu conducerea, cu cadrele didactice, cu rudele etc.

        Procesele demonstrative împotriva conducătorilor unor celule de partid şi de stat desfăşurate după un anumit scanariu aveau în vedere nu numai înlăturarea sau marginalizarea ultimilor reprezentanţi ai vechii elite, ci şi influenţarea noilor cadre şi a societăţii în ansamblu. Participarea la aceste procese demonstrative însemna confirmarea loialităţii politice şi ideologice, respectarea voinţei conducătorului şi recunoaşterea metodelor teroriste ale conducerii de stat. La indicaţia conducerii superioare de partid sovietice, „Marea teroare“ a fost restrânsă. La 17 noiembrie 1938, CC al PC (b) şi Radnarkom-ul URSS au adoptat hotărârea „Privind arestul, procuratura şi urmărirea penală prin care „se îndrumau organele de ordine spre oprirea „marii epurări“ şi restabilirea unei legalităţi elementare. Pasul următor a fost lichidarea fizică a organizatorilor şi executanţilor direcţi ai „Marii terori“. 

 

        Reabilitarea victimelor 

       Ilegalitatea „Marii terori“ a fost recunoscută încă de pe vremea URSS după moartea lui Stalin când în anii de „dezgheţ“ a avut loc reabilitarea parţială a celor represaţi. Procesele de reabilitare din a doua jumătate a anilor 1950 – prima jumătate a anilor 1960 au avut un caracter limitat. Cei mai mulţi cetăţeni condamnaţi politic nu au fost pe deplin reabilitaţi, iar drepturile lor nu au fost complet restabilite. 

        În anul 1991, în ultimele luni de existenţă a RSSU, a fost adoptată „Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din Ucraina“. În această lege sunt condamnate, pentru prima dată în Ucraina, represiunile politice ca metodă de conducere a societăţii şi se face delimitarea de ele. Dat fiind faptul că legea a fost adoptată încă în RSSU, o parte a represiunilor care erau comise chiar şi de organele extrajudiciare au continuat să fie recunoscute ca fiind „justificate“. Potrivit acestei legi, în anii 1991-2001, organele de procuratură şi tribunalele au reabilitat 248.810 cetăţeni şi au respins reabilitarea unui număr de 117.243 de persoane. 

        În 2015, Ucraina a condamnat crimele regimului comunist totalitar prin „Legea privind condamnarea regimurilor comunist şi naţional-socialist totalitare din Ucraina şi interzicerea propagandei simbolicii lor“. 

        Anul acesta, Rada Supremă a adoptat în prima lectură proiectul „Legii privind modificarea unor acte legislative ale Ucrainei referitoare la perfecţionarea procedurii de reabilitare a victimelor represiunilor regimului comunist totalitar din anii 1917-1991“ (nr. 6574 din 9.06.2017), elaborat de Institutul Ucrainean al Memoriei Naţionale împreună cu deputaţi. Legea lărgeşte în mod substanţial cercul persoanelor care intră sub incidenţa reabilitării. În lege se stipulează faptul că orice persoană condamnată de organele extrajudiciare este în mod automat reabilitată, că sunt reabilitaţi toţi aceia care au luptat cu arma în mână pentru independenţa Ucrainei, care au fost întemniţaţi, închişi forţat într-o instituţie psihiatrică, în detaşamente de muncă, cei cărora li s-a confiscat averea „prin expropriere“ sau „deschiaburire“ sau au fost deportaţi pe considerente naţionale. 

 

                                                                                                                       Institutul Ucrainean al Memoriei Naţionale 

 

        Uniunea Ucrainenilor din România organizează Conferința Internațională „Ucrainenii din România. Istoria, contemporaneitatea și perspective”, care va avea loc în perioada 17-19 noiembrie 2017 în București.

         Participarea la conferință este gratuită. Transportul pe teritoriul României, cazarea și masa sunt oferite de Uniunea Ucrainenilor din România. 

        Toți cei care doresc să participe la conferință sunt rugați să completeze formularul de înscriere și să-l trimită până la data de 1 octombrie 2017 la adresa Ця електронна адреса захищена від спам-ботів. Вам потрібно увімкнути JavaScript, щоб побачити її..

 

        FORMULAR DE ÎNSCRIERE  

 

        Nume și prenumele: 

        Locul de muncă și funcția: 

        Titlul universitar: 

        Adresa de contact (număr de telefon și e-mail): 

        Denumirea lucrării prezentate: 

        Forma de participare la conferință: 

          - participarea la conferință și publicarea unui articol în volumul „Ucrainenii din România”) 

          - prin corespondență (publicarea unui articol în în volumul „Ucrainenii din România”) 

        Echipament tehnic: 

          - proiector 

          - sonorizare

          - altele: 

 

            Pentru informații suplimentare scrieți la adresa Ця електронна адреса захищена від спам-ботів. Вам потрібно увімкнути JavaScript, щоб побачити її. 

            Telefoanele comitetului de organizare: 021 222 07 37; 072 505 72 51  

            (persoana contact: Mihai Traista). 

 

         În perioada 12-14 septembrie 2017, la Kiev, a avut loc reuninea Comisiei interguvernamentale mixte româno-ucrainene privind protecția persoanelor aparținând minorităților naționale. 

         Din partea României au fost prezenți: 

         MAE: Victor Micula-secretar de stat, Oana Rogoveanu- director, Marius Florescu -secretar I, Ileana Popescu- secretar I, Andreea Mocanu-secretar II;  

         DRI: Lacziko Eniko Catalin- secretar de stat, Liliana Bărbulescu- șef serviciu, Adriana Petraru- șef serviciu;

         MCIN: Irina Sandal Cajal- secretar de stat, Magdolna Grosu -expert;

         MEN: Luminița Matei - director general, Camelia Ciurescu- expert; 

         SSC: Cezar Pavalascu- director; 

         MRP: Ovidiu Iane- secretar de stat, Costin Ciobanu- consilier; 

         Ambasada României la Kiev: Cristian-Leon Turcanu- ambasador, Ion Naval- secretar II;

         UUR: Nicolae Miroslav Petrețchi- președinte, deputat în Parlamentul României, Malearciuc Simona-inspector de specialitate.