Încă din copilărie, în cuvintele limbii materne omul descoperă o lume magică. Formată de-a lungul mileniilor, limba este o comoară nepreţuită a unui popor, ea reflectând caracterul, istoria, tradiţiile, cu alte cuvinte, însăşi viaţa oamenilor. Este moştenirea sacrală unui popor, care se transmite din generaţie în generaţie pe cale scrisă sau verbală. A învăţa o limbă, aşadar, înseamnă a cunoaşte identitatea, personalitatea şi sufletul poporului care o vorbeşte. Omul poate să-şi părăsească patria şi să nu mai audă limba lui maternă, însă în subconştientul său vor rămâne pentru totdeauna cântecele de leagăn, poveştile şi legendele auzite de la părinţi şi bunici.  

        Oamenii care uită sau dispreţuiesc limba lor maternă îşi reneagă propria identitate naţională, culturală etc., cei mai mulţi nefiind conştienţi de faptul că, în acest fel, îşi diminuează şansele la o dezvoltare spirituală şi sufletească armonioasă. Un popor poate reconstrui aproape orice, de la economie până la societate, însă nu poate reconstrui limba, iar o naţiune fără identitate lingvistică proprie încetează să mai existe. 

        Când un popor, din cauza anumitor factori perturbatori, sau sub presiunea circumstanţelor externe, încetează să preţuiască bunul său cel mai important – limba naţională – renunţă la comorile cele mai preţioase dobândite de la strămoşii săi, condamnându-se inevitabil la pieire. Istoria a confirmat, din păcate, acest lucru. 

         De-a lungul timpului, au existat nenumărate tentative din partea marilor imperii, uneori realizate parţial, de a anihila limba ucraineană, prin subjugare economică, politică şi socială a poporului ucrainean. Încă din faşă, soarta limbii ucrainene a fost una tragică: de la limitarea utilizării ei în viaţă de zi cu zi până la interzicerea ei totală. Nădăjduim că acele vremuri au apus pentru totdeauna, iar limba ucraineană, în ciuda tuturor obstacolelor şi a vicisitudinilor politice, va continua să dăinuie mult timp de-acum încolo. 

         În istoria limbii ucrainene, găsim nu doar pagini triste, ci şi file care ne fac să fim mândri că suntem ucraineni. Literatura ucraineană, începând cu Hrihorii Skovoroda şi culminând cu marii clasici, printre care îi amintim pe Taras Şevcenko, Ivan Franko, Marko Vovciok, Ivan Neciui-Levyţkyi etc., folclorul sau ştiinţele exacte cu reprezentanţii săi de seamă, ne oferă exemple evidente de dragoste pentru limba ucraineană, izvor dătător de viaţă. Limba ucraineană este supranumită şi limba călinului roşu sau limba privighetorilor, atât călinul cât şi privighetoarea fiind simboluri ale poporului ucrainean. Totodată, un număr însemnat de personalităţi care s-au afirmat în diverse domenii cu impact mondial sunt de origine ucraineană: O. Dovjenko, L. Gurcenko, M. Bulgakov, N. Gogol şi lista poate continua. 

         În ceea ce-i priveşte pe ucrainenii din România, aceştia sunt atestaţi în nordul ţării de cel puţin şapte secole, marea majoritate stabilindu-se în Maramureş şi Suceava. Însă, ucrainenii sunt răspândiţi şi în alte zone ale ţării: Banat, Dobrogea şi Transilvania. Învăţarea limbii ucrainene literare din şcolile unde există secţiile de ucraineană ar trebui să meargă în paralel cu păstrarea şi cultivarea graiurilor limbii ucrainene care se vorbesc pe teritoriul ţării noastre, fie ele transcarpatice, huţule, bucovinene şi de stepă, căci cu ajutorul acestora se păstrează obiceiurile şi tradiţiile seculare, lăsate moştenire de strămoşii noştri. 

         Trebuie menţionat un aspect important în ceea ce priveşte originalitatea şi farmecul limbii ucrainene, şi anume, la un concurs de frumuseţe al limbilor de la Paris, din anul 1934, limba ucraineană a ocupat locul al treilea, după limbile franceză şi persană, în urma mai multor criterii cum ar fi fonetica, structura frazei, frazeologia şi, în general, vocabularul. De asemenea, a ocupat locul doi, după limba italiană, la concursul celor mai melodioase limbi. 

        Asemeni celorlalte limbi oficiale ale Uniunii Europene, şi limba ucraineană este parte a întregului lingvistic european. 

        Cu prilejul Zilei Internaţionale a Limbii Materne, sărbătorită pe 21 februarie, doresc ca fiecare ucrainean din România, şi nu numai, să cultive, însufleţit de sentimentul naţional, pasiunea pentru limba maternă, ca element de identitate şi demnitate în contextul multilingvistic european şi universal. 

         A venit și Anul Nou, atât de așteptat. Este un punct de reper care ne dă posibilitatea să ne facem o evaluare, un bilanț, un examen de conștiință. Este un moment în care ieșim din rutina gândirii pentru a regândi și reconsidera. Un moment în care ne întrebăm cine suntem, de fapt, și ce ne dorim în viață. 

        Suntem bucuroși că, după un an de activitate, în comunitatea ucrainenilor din România, putem să facem un bilanț pozitiv. 

        Anul 2015 a fost un an aniversar pentru că s-a împlinit un sfert de secol de la înființarea Uniunii Ucrainenilor din România (UUR). Pentru a marca aniversarea a 25 de ani de la fondarea organizației UUR – eveniment cu ample rezonanțe în viața ucrainenilor din România – la Sighetu Marmației și în alte centre din țară au avut loc ample manifestări culturale, precum și acordarea medaliei jubiliare lide­rilor care s-au remarcat în activitatea de organizație. 

        Ne-am respectat și în anul care a trecut sărbătorile ucrainene (cu rezonanță religioasă). Participarea ucrainenilor la manifestările dedicate sărbătorilor a creat o atmosferă de sărbătoare, optimism și speranță într-un an mai bun. Crăciunul, de exemplu, a fost celebrat (pe stil vechi și pe stil nou) în majoritatea filialelor noastre prin organizarea Festivalului de colinde. Cei tineri s-au alăturat generației de mijloc în celebrarea sărbătorilor, iar cei vârstnici au retrăit atmosfera propriei copilării, încercând sentimentul că „lanțul de aur“ al gene­rațiilor, în pofida diminuării numerice, continuă. A fost un prilej de verificare a faptului că reînnoirea firului valorilor noastre ucrainene dinspre trecut spre viitor funcționează. 

         A doua zi, Cărciunul a fost sărbătorit în sânul comunității. Sala mare a filialei București a UUR a reunit un număr important de ucraineni. Cei prezenți au consumat bucate tradiționale, au cântat cântece/colinde de o tulburătoare frumusețe și s-au simțit bine împreună. 

         Ucrainenii din România au continuat să fie o comunitate cu o puternică viață culturală. Rezultatele pe care le-am obținut nu ar fi fost posibile dacă nu am fi beneficiat de sprijinul financiar al Guvernului României. Datorită acestei susțineri, organizația noastră a desfășurat multiple activități de promovare și dezvoltare a identității ucrainene cuprinse în Planul de acțiuni/proiecte culturale ale UUR pe anul 2015. 

          Am dezvoltat în continuare relații cu organizații ale minorităților naționale, buna înțelegere interetnică, respectul reciproc, participând cu formații artistice la cunoscutul Festival Interetnic „Conviețuiri“, ediția a XXII-a, Joc la nuntă-n Bucovina, Festivalul Interetnic „Săptămâna diversității la Iași“, Festivalul Internațional „Întâlniri bucovinene“, ediția a XXVI-a, Seară lite­rar-artistică interetnică ș.a. Proiectele menționate ale UUR au adus în fața unui public care este tot mai receptiv, tradițiile și cultura minorităților care trăiesc, de secole, pe aceste meleaguri. 

          Am luat parte la Festivalul „ProEtnica“ de la Sighișoara (20-23 august 2015) cu Ansamblul de dansuri „Kozaciok“ din Bălcăuți, care s-a bucurat de un deosebit succes. 

          Aproape toate filialele UUR au adus omagiul lor limbii ucrainene cu prilejul Zilei Internaționale a Limbii Materne și celui mai mare poet ucrainean, Taras Șevcenko, unul dintre cei mai însemnați reprezentanți ai romantismului literar slav și european. 

          Și în anul care a trecut, am desfășurat și am susținut programe de educație ale elevilor (Concurs de recitare a poeziei ucrainene, Olimpiada de limba și literatura ucraineană), am omagiat mari personalități ucrainene în cele mai variate domenii. 

          Semnificativ – am fost parteneri ai organizării Simpozionului Internațional „Zilele culturii slave“, desfășurat la Cluj-Napoca, în perioada 21-23 mai 2015. Cadre universitare și cercetători din rândul nostru au susținut interesante comunicări. 

          Evenimentul cultural al anului pentru ucraineni a fost „Zilele filmului ucrainean“, desfășurat la Muzeul Țăranului Român (studioul „Horia Bernea“) din București, în perioada 10-14 iunie 2015. A fost prima manifestare cinematografică dedicată în exclusivitate filmelor ucrainene. Timp de patru zile, publicul român a urmărit cu interes filmele documentare și artistice proiectate. 

          Activitatea culturală a UUR s-a evi­dențiat, de asemenea, prin editarea de cărți (aproape 20 la număr) și prin publicistică ancorată în actualitatea comunitară. 

          În anul care a trecut, UUR și-a amplificat relațiile cu marile organizații de peste hotare, prin participarea repre­zentanților noștri la importante reuniuni. 

          Anul 2016 începe sub auspicii dătătoare de speranță. Cel de-al VII-lea Congres al UUR, desfășurat în zilele de 30-31 octombrie 2015, și-a desemnat o nouă conducere, alegând noi lideri sau confirmându-i pe cei vechi. Noii aleși își con­centrează energia acum pentru a duce la bun sfârșit „Planul de acțiuni/proiecte culturale ale UUR pe anul 2016“. 

          Nu trebuie să uităm, însă, că purtăm pe umerii noștri responsabilitatea pentru situația populației ucrainene din România, că este absolut necesar să veghem la unitatea comunității ucrainene fără de care am putea deveni o pradă ușoară a celor care urmăresc dezbinarea noastră. 

          Cu ocazia noului an 2016, doresc să transmit fiecărui membru al comunității, în parte, precum și tuturor ucrainenilor, un an bun, sănătate, fericire, prosperitate! Fie ca pacea să se reverse asupra întregului popor ucrainean! 

                                                                                                                    Ion ROBCIUC

           În tot anul, calendarul consemnează sărbători (cu rezonanță religioasă) încărcate de o semnificație legitimă din generație în generație (Crăciunul, Moș Nicolae, Paștile, Pocroavele – sărbătoare creștină care prăznuiește acoperământul Maicii Domnului și altele), capabilă să intre mereu în dialog cu actualitatea. ele aparțin memoriei colective și se adresează conștiinței fiecărui membru al societății. Fac parte dintr-un patrimoniu spiritual inalterabil și stimulează înțelegerea superioară a evoluțiiei pe scara civilizației. 

           În cadrul acestor sărbători, Crăciunul ocupă un loc special, fiind vorba de nașterea Domnului care ne luminează sufletele și casa. celebrarea zilei în care s-a născut isus are loc în toată lumea, dar obiceiurile și tradițiile diferă de la popor la popor. 

           La ucraineni, sărbătoarea Crăciunului aduce multă bucurie, liniște sufletească alături de cei dragi, putere de a dărui și de a primi dragoste, speranță. 

           În seara de ajun a Crăciunului toți membrii familiei, îmbrăcați într-o vestimentație nouă, se așază la cina festivă pentru care s-au pregătit 12 feluri de mâncare. Se servesc preparatele tradiționale ucrainene și toată lumea se simte foarte bine. conform tradiției, grupuri de flăcăi sau adulți umblă din casă în casă cu colindul preamărind nașterea Domnului sau slăvindu-i pe gospodari urându-le sănătate și bunăstare și executând unele ritualuri. eroii acestei seri sunt, totuși, copiii care cântă colinde la fiecare casă până noaptea târziu, primind în schimb o recompensă. 

           Obiceiul colindatului nu este împrumutat, ci unul autohton. Tot mai mulți cercetători explică etimologia acestui cuvânt nu din latinescul calendare „întâia zi a lunii“, ci din slavul kolo „cerc“. 

            Începând cu secolul al XVII-lea, mai întâi în orașele, iar apoi și în satele din ucraina a început să fie folosită, la colindat, steaua, cunoscută și altor popoare europene. Steaua este simbolul creștin care are legătură cu nașterea lui Isus, vestită de „steaua de la Betleem“. 

            În afară de steauă, sau în locul acesteia, colindătorii umblă cu vicleimul, de origine veche slavă. La noi, obiceiul este bine păstrat la ucrainenii din Maramureș. 

            A doua zi, membrii UUR din București (și din țară) sărbătoresc crăciunul la sediile organizațiilor lor. La București, ei petrec câteva ore împreună cu sentimentul voinței de continuitate a vieții ucrainene din românia, în pofida diminuării numerice. gazdele sărbătorii, coordonate de dna Iaroslava Colotelo, se preocupă ca pe masa festivă, cu acest prilej, să se găsească bucatele care se consumă în mod tradițional de Crăciun. 

            Fiecare sărbătorire a Crăciunului este un reînnoit prilej de regăsire identitară. ne bucurăm să ne revedem, să ne reunim, celebrând împreună sărbătorile care ne definesc. 

            UUR oferă sărbătorii de Crăciun onoarea cuvenită, organizând în fiecare an Festivalul de colinde după stil vechi (filialele Maramureș, Cluj-Napoca) și după stil nou (Suceava, Botoșani, Timiș, Caraș-Severin, Tulcea, Arad, Satu Mare).

                                                                                                                                                                                          Ion ROBCIUC 

          A devenit o tradiție ca ȋn orașul maramureșan Sighetu Marmației, între Crăciun și Anul Nou, după stil vechi, prin centrul orașului și nu numai, să auzim cuvintele ,,Hristos se naște-Slăviţi-L“.    

            Aceste cuvinte importante au putut fi auzite și în acest an, în perioada 9-11 ianuarie, atunci când orga­nizaţia judeţeană Maramureș a Uniunii Ucraine­nilor din România a găzduit a 23-a ediţie a Festivalului inter­naţional de colinde ucrainene și tradiţii de iarnă la ucraineni. 

          Peste 700 de colindători au luat parte anul acesta la slujba de duminică, oficiată la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighetu Marmaţiei, care după binecuvântare, au format coloana oficială și au defilat prin centrul orașului, prezentând tradiţiile și obiceiurile de iarnă a ucrainenilor din fiecare colţ al ţării și chiar de peste hotare. 

          Deschiderea oficială a avut loc duminică, 10 ianuarie, la Școala de Muzică ,,George Enescu’’ și i-a revenit președintelui organizaţiei judeţene Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România, dl Miroslav Petreţchi, care a prezentat grupurile de colindători și oaspeţii prezenţi la acţiune, după care, președintele Uniunii Ucrainenilor din România, dl Nicolae Miroslav Petreţchi, a ȋnmânat diplome tuturor celor care au sus­ţinut și au contribuit la menţinerea și promovarea uneia dintre cele mai importante acţiuni organizate de Uniune.   

          Aceste cuvinte importante au putut fi auzite și în acest an, în perioada 9-11 ianuarie, atunci când orga­nizaţia judeţeană Maramureș a Uniunii Ucraine­nilor din România a găzduit a 23-a ediţie a Festivalului inter­naţional de colinde ucrainene și tradiţii de iarnă la ucraineni. 

          Peste 700 de colindători au luat parte anul acesta la slujba de duminică, oficiată la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighetu Marmaţiei, care după binecuvântare, au format coloana oficială și au defilat prin centrul orașului, prezentând tradiţiile și obiceiurile de iarnă a ucrainenilor din fiecare colţ al ţării și chiar de peste hotare. 

          Deschiderea oficială a avut loc duminică, 10 ianuarie, la Școala de Muzică ,,George Enescu’’ și i-a revenit președintelui organizaţiei judeţene Maramureș a Uniunii Ucrainenilor din România, dl Miroslav Petreţchi, care a prezentat grupurile de colindători și oaspeţii prezenţi la acţiune, după care, președintele Uniunii Ucrainenilor din România, dl Nicolae Miroslav Petreţchi, a ȋnmânat diplome tuturor celor care au sus­ţinut și au contribuit la menţinerea și promovarea uneia dintre cele mai importante acţiuni organizate de Uniune. 

           De menţionat este faptul că, la festivalul de anul acesta, au luat parte colindători din Kiev, Verchovyna, Rachiv, Luhansk, Ungaria și judeţele Tulcea, Iași, Botoșani, Suceava, Cluj, Satu Mare, Timiș, Caraș-Severin și localităţile maramureșene Poienile de sub Munte, Repedea, Ruscova, Crasna, Valea Viseului, Bistra, Coștiui, Rona de Sus, Lunca la Tisa, Bocicoiu Mare, Crăciunești, Remeţi etc. 

           Totodată, la festival au luat parte: Jaroslava Hartyáni, prim-vicepreședinte al Congresului Mondial al Ucrainenilor, președinta Congresului European al Ucrainenilor și deputat ȋn Parlamentul Ungariei; Alla Kendzera, președinta secretariatului Asociației ,,Ucraina-Lumea“; Vasyl Brovciuk, directorul Administraţiei raionale; Myroslava Korneliuk, vicepreședinta Direcţiei de Cultură a raionului Rachiv; Ivan Șkindiuk, președintele Consiliului Raional Verchovyna; Ivan Makivnyciuk, vicepreședintele Consiliului Raional Verchovyna; Elvira Codrea, consilier ȋn cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale și Cercetării Știinţifice, Pralea Spiridon, manager al Centrului de Cultură Sighetu Marmaţiei; Ioan Dubovici, specialist ȋn drept interna­ţional; Vasile Moiș, membru de onoare UUR; prim-vicepreședinţi: Liber Ivan, Semciuc Victor, Pasen­ciuc Vasile; vicepreședinţi UUR: Sambor Ana, Victor Hrihorciuc, Cernencu Dumitru, Traista Mihai, Herbil Ioan; Liuba Horvat, secretar general; Buciuta Vasile, trezorier UUR; Ilie Sauciuc, membru al Consiliului UUR, președinte al organizaţiei judeţene Suceava a UUR; Mariciuc Pintea, membru al Consiliului UUR și președinte al organizaţiei locale Ruscova a UUR; Fartușnic Dorina, administrator al UUR, președinţi ai organizaţiilor locale ale UUR: Brașoveanu Mariana, Chifa Ștefan, Recalo Ioan, Ledia Spivaliuc, Mocernac Gheorghe, Oprișan Elek, Ciubica Maria, Greceniuc Ioan, Cȋmpan Ostap, Lauruc Mihai etc.  

            Așa cum bine știţi, acest festival este tradiţional pentru ucrainenii din România și a devenit un fenomen ȋn viaţa culturală din România, ȋn special ȋn viaţa ucrainenilor, care, datorită muncii și străduinţei, au reușit să menţină preţioasele tradiţii de iarnă din toate colţurile ţării. 

           Festivalul de colinde și obiceiuri de iarnă la ucraineni, care de 23 de ani se desfășoară la Sighetu Marmaţiei, este una dintre cele mai importante actiuni culturale organizate de Uniunea Ucrainenilor din România și ocupă un rol important ȋn viaţa noastră nu doar prin faptul că are loc ȋn judeţul ȋn care trăiesc peste 60% din totalul populaţiei ucrainene din România, ci și prin aceea că, la acest festival, participă peste 750 de colindători din toate colţurile ţării și chiar din afara ei, acumulând multă popularitate și educând generaţiile tinere în spiritul dragostei faţă de tradiţiile, obiceiurile și cultura ucraineană. 

           Acest lucru, ȋl putem vedea, observând un număr tot mai mare de tineri, care participă la aceasta acţiune culturală. Putem să fim mândri de faptul că predecesorii noștri, cu succes și dăruinţă, au transmis mai departe experiența lor, pe care, la rândul nostru, va trebui să o transmitem, la un moment dat. 

           Cel mai important lucru este că festivalul a fost unul reușit, iar după părerea noastră și nu numai, ȋncă o dată, organizatorii și colindătorii prezenţi la cea de-a 23-a ediţie a Festivalului de colinde și obiceiuri de iarnă la ucraineni, au ridicat nivelul acestei acţiuni, drept pentru care trebuie să mulţumim conducătorilor ansamblurilor și colindătorilor, care cu toate că au parcurs distanţe considerabile pentru a lua parte la acest festival, au reușit să prezinte tradiţiile și obiceiurile ucrainene transmise din generaţie ȋn generaţie. 

            Pe această cale, vreau să felicit organizatorii principali și anume Comitetul organizaţiei judeţene Maramureș al Uniunii Ucrainenilor din România, ȋmpreună cu președintele acesteia, pentru faptul că ȋn fiecare an organizează cu succes și găzduiesc acest important festival pentru ucrainenii din România. 

            Nu ȋn ultimul rând, trebuie să mulţumim pentru participare invitaţilor noștri din Ungaria, Ucraina și România care își aduc contribuția la păstrarea și promovarea tradiţiilor, obiceiurilor și culturii ucrainene. 

                                                                                              Nicolae Miroslav Petreţchi, 

                                                                                                          președintele UUR