La 15 mai 2016, a început cursa ciclistă europeană pe o distanţă de 10.000 de kilometri prin Polonia, Republica Cehă, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Spania, Portugalia, Monaco, Italia, Slovenia, Croaţia, Ungaria, România şi Moldova. Timp de peste 100 de zile, un grup de tineri ciclişti amatori din diferite oraşe ale Ucrainei (Kiev, Lviv, Ternopil), pedalând în medie câte 150 km pe zi, au început din Kiev cursa ciclistă prin Europa, calculându-şi astfel traseul şi viteza de deplasare, ca ziua Independenţei Ucrainei – 24 august să o sărbătorească la Odesa. Când au început această cursă au fost 12 persoane, dintre care trei veterani ai Donbasului, din păcate patru dintre ei nu au mai putut continua cursa şi au trebuit să se întoarcă mai repede acasă. Opt tineri au rămas în cursă şi la data de 14 august a.c. au trecut prin punctul de trecere a fron­tierei de stat ungaro-române la Borş şi mai apoi au continuat cursa pe traseul Cluj-Reghin-Gheorghieni-Neamţ-Iaşi. La data de 20 august, în miez de zi, pe o căldură toridă, au ajuns la Iaşi. Despre comunitatea noastră participanţii la cursa ciclistă au aflat de la reprezentanţii Ambasadei Ucrainei din Bucureşti, aşa că au intrat în contact cu noi pentru a coordona acţiunile din Iaşi, având în vedere că aici şi-au planificat să aibă un timp de repaus înaintea unei noi etape mai lungi. Cunoscând programul lor, cu sprijinul preşedintelui UUR, şi al primarului din Iaşi, le-am asigurat cazarea pentru o noapte şi masă caldă, deşi, din cum s-au exprimat ei, erau „gata de condiţii spartane, avem echipament pentru dormit, pentru a evita inconvenientul găsirii unui pat şi a lenjeriei pentru acesta“. 

 

          In timpul vizitei la sediul organizaţiei noastre, printre altele i-am rugat pe oaspeţii noştri să ne povestească o întâmplare mai deosebită din timpul călătoriei lor prin România. Şi iată ce ne-au povestit: „În drum spre Iaşi (undeva în judeţul Neamţ), am avut doar o singură oprire pentru o gustare, dar de succes. Ne-am oprit la întâmplare lângă casa unei familii de români. Proprietarul casei iniţial a tot încercat să ne arate prin semne ceva despre fumat. Am crezut că vrea ţigări de la noi. Ca mai apoi după mai multe discuţii „prin semne“ am priceput că îi era frică să nu fumăm, că pe aproape era adunat fân. L-am lămurit că noi nu fumăm, că noi suntem sportivi. I-am explicat cum am putut, am avut cu noi şi un flaier că noi suntem un grup de sportivi ucraineni şi suntem angajaţi într-o cursă ciclistă de 10. 000 km prin Europa, şi că ne-am oprit pentru o pau­ză de gustare. Acesta a făcut un semn din mână, pe care nu prea l-am înţeles, şi a intrat în casă, dar după câteva minute bunul gospodar a ieşit din casa cu iaurt de casă pentru noi, înţelesese în sfârşit de ce am oprit. Noi, la rândul nostru, i-am răspuns la ospitalitatea lui cu biscuiţi şi bomboane, dar el nu s-a oprit la acest gest, s-a mai dus o dată în casă şi a revenit cu pepeni verzi, atunci ne-am gândit în ce mod să-i recompensăm ospitalitatea şi i-am oferit o sticlă de ulei, gazda noastră nu a spus nimic a intrat în casă şi a adus din casă cinci borcane cu conserve de casă. Nu ştim cum şi când s-ar fi terminat dacă am fi continuat cu acest troc. Nu se poate să nu remarcăm ospitalitatea, sinceritatea şi simplitatea unor astfel de oameni. Mulţumim întregii familii şi fiului lor pentru o astfel de improvizaţie plăcută. Sunteţi superoameni“. 

            La Iaşi, a avut loc o întâlnire oficială cu primarul municipiului, Mihai Chirica. Oaspeţii noştri au discutat despre posibilităţile de cooperare dintre Ucraina şi România, în general, şi dintre municipiul Iaşi şi oraşe din Ucraina, în special. Dl primar i-a informat că municipiul Iaşi este înfrăţit cu oraşul Cernăuţi, precum şi despre faptul că Iaşul, ca şi alte oraşe din România, a primit pentru reabilitare soldaţi care se aflau în zona ATO. Totodată, a făcut cunoscut că, în prezent se caută oportunităţi de a ajuta oraşul Cernăuţi în achiziţionarea de ambulanţe şi troleibuze. În perspectivă se prevede consolidarea cooperării în aceste domenii şi în alte domenii de interes reciproc. 

            Oaspeţii noştri au mai aflat că primarul este un sportiv, joacă fotbal. Prin urmare, au găsit cu uşurinţă un limbaj comun cu acesta, şi au putut să comunice în mod eficient. La finalul întâlnirii, participanţii au făcut schimb de cărţi de vizită, iar primarul municipiului Iaşi le-a dăruit obiecte simbolice care să le aducă aminte de vizita la Iaşi. După întâlnirea cu primarul le-am arătat oaspeţilor noştri o parte din monumentele oraşului nostru şi i-am făcut invitaţia să ne viziteze sediul organizaţiei, propunere acceptată cu plăcere. 

            Ziua a fost plină de evenimente şi s-a încheiat cu o cină prietenească. Oaspeţii noştri au transmis mulţumiri tuturor celor care i-au ajutat să petreacă un timp minunat la Iaşi. 

            In timpul vizitei la sediul organizaţiei noastre, printre altele i-am rugat pe oaspeţii noştri să ne povestească o întâmplare mai deosebită din timpul călătoriei lor prin România. Şi iată ce ne-au povestit: „În drum spre Iaşi (undeva în judeţul Neamţ), am avut doar o singură oprire pentru o gustare, dar de succes. Ne-am oprit la întâmplare lângă casa unei familii de români. Proprietarul casei iniţial a tot încercat să ne arate prin semne ceva despre fumat. Am crezut că vrea ţigări de la noi. Ca mai apoi după mai multe discuţii „prin semne“ am priceput că îi era frică să nu fumăm, că pe aproape era adunat fân. L-am lămurit că noi nu fumăm, că noi suntem sportivi. I-am explicat cum am putut, am avut cu noi şi un flaier că noi suntem un grup de sportivi ucraineni şi suntem angajaţi într-o cursă ciclistă de 10. 000 km prin Europa, şi că ne-am oprit pentru o pau­ză de gustare. Acesta a făcut un semn din mână, pe care nu prea l-am înţeles, şi a intrat în casă, dar după câteva minute bunul gospodar a ieşit din casa cu iaurt de casă pentru noi, înţelesese în sfârşit de ce am oprit. Noi, la rândul nostru, i-am răspuns la ospitalitatea lui cu biscuiţi şi bomboane, dar el nu s-a oprit la acest gest, s-a mai dus o dată în casă şi a revenit cu pepeni verzi, atunci ne-am gândit în ce mod să-i recompensăm ospitalitatea şi i-am oferit o sticlă de ulei, gazda noastră nu a spus nimic a intrat în casă şi a adus din casă cinci borcane cu conserve de casă. Nu ştim cum şi când s-ar fi terminat dacă am fi continuat cu acest troc. Nu se poate să nu remarcăm ospitalitatea, sinceritatea şi simplitatea unor astfel de oameni. Mulţumim întregii familii şi fiului lor pentru o astfel de improvizaţie plăcută. Sunteţi superoameni“. 

       Potrivit organizatorilor cursei cicliste de caritate, evenimentul în sine a devenit o adevărată provocare a spiritului căzăcesc invincibil al tinerilor ucraineni, care nu erau sportivi profesionişti, ci doar amatori. A doua zi, îi aştepta Republica Moldova şi apoi ţara natală! 

       Drum bun oaspeţilor noştri. Să ajungeţi cu bine acasă! 

 

                                                                                                  Victor Hrihorciuc, 

                                                                                                  preşedintele Organizaţiei Iaşi a UUR