Teatrul Național Ucrainean „Ivan Franko” al Filialei București a Uniunii Ucrainenilor din România, în colaborare cu „Boema 9”, Filiala Occident și Minorități Naționale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Uniunea Scriitorilor din România, având ca parteneri media TVR 1, Radio România Internațional și TV ORIZONT, au organizat în seara zilei de 26 martie 2026, la Centrul Cultural Ucrainean al Filialei București a UUR, o șezătoare literară intitulată „Fără poezie viața e pustie”, dedicată Zilei Internaționale a Poeziei.
Prin această acțiune, UUR a jucat rol de liant cultural, care a creat contextul unei întâlniri autentice între oameni, idei și emoții, demonstrând încă o dată rolul său activ în promovarea valorilor culturale și în consolidarea comunității.
Pe scena centrului cultural, după discursul prim-vicepreședintelui UUR, Bogdan Moisei, care a transmis și mesajul de salut al președintelui UUR, deputatul Nicolae-Miroslav Petrețchi, au evoluat poeții grupării „Boema 9”: Tudor Voicu, Violeta Anciu, Octavian Cornel Rodeanu, Dan Marta și Claudia Minela.
Poezii în limba ucraineană au fost recitate de actorii trupei de teatru „Favorit”, formată din refugiați din Ucraina: Taran Valentina, Arsen Makariv, Liudmyla Sydorenko, Olena Șkliar, Liudmyla Ușomyrska, Volodymyr Ușomyrskyi, Valentyna Upolnikova, Iruna Șkoliarenko și Djamalaha Krystyna.
Spectacolul a fost încheiat de membrii trupei „Edelveis Poesis” ai Filialei București a UUR: Olga Bilovolschie, Valentina Bărbulescu, Maria Enache, Mari Badea, Bogdan Costiuc și Stepan Cristian David Traista.
Atmosfera serii a fost una caldă, luminoasă și profund poetică, precum o respirație comună a celor prezenți, în care cuvintele nu au mai fost doar rostite, ci trăite. Publicul, atent și emoționat, a primit fiecare vers ca pe o punte nevăzută între suflete, între limbi și istorii diferite, dar unite prin aceeași nevoie de frumusețe și sens.
În acest spațiu încărcat de emoție, poezia nu a fost doar artă, ci și refugiu, mărturie și legătură. Ea a dovedit, încă o dată, că poate apropia oameni despărțiți de granițe sau de vremuri, că poate vindeca răni tăcute și că poate transforma tăcerea în lumină.
Seara s-a încheiat nu cu un final, ci cu o prelungire a stării, o convingere împărtășită de către toți cei prezenți: poezia rămâne una dintre cele mai fragile și, în același timp, cele mai puternice forțe care pot uni literaturi, culturi și popoare.
