Urmărind activitatea deputatului U.U.R., dl. NICOLAE MIROSLAV PETREȚCHI, observăm că acesta a simțit nevoia să abordeze în mod prealabil, distinct și răspicat tocmai aspectele de stil al vieții politico-parlamentare, ca o condiție a eficacității demersurilor de reprezentant al alegătorilor săi. Declarația politică pe care o vom relata în deschiderea rubricii a reprezentat un fel nou, impus de viață, de abordare a esenței parlamentarismului, stârnind ecouri atât printre deputați și senatori, cât și printre analiștii și comentatorii avizați ai democrației în acțiune.
CRIZA POLITICĂ AFECTEAZĂ PARLAMENTARISMUL REAL
Sub acest titlu, dl.deputat Nicolae Miroslav Petrețchi a prezentat una dintre cele mai importante declarații politice, care își păstrează semnificația indiferent de momentul și maniera rezolvării situației Guvernului.
Declarație Politică
„Societatea românească privește consternată polemicile aprinse dar sterile în jurul problemei completării, înlocuirii sau răsturnării guvernului. Deși rețeta constituțională este destul de limpede, protagoniștii de ambele părți se prefac a nu o vedea. Continuă certurile, acuzele și scenariile artificioase, lupta interminabilă cu săbii de carton.
Nu-mi propun acum, la această tribună, să fiu mesagerul decepției populației. O poate constata fiecare om politic ascultând cu bună credință vocile oamenilor. Țin să atrag atenția asupra unui efect aparte și deosebit de grav al crizei provocate și întreținute cu premeditare. Se aduc în discuție efectele politice, economice, sociale, administrative ale crizei. Fie că s-au produs, fie că sunt iminente, ele sunt reale. Dar sub privirile noastre, ale aleșilor prin vot direct și universal, al componenților Parlamentului – „organul reprezentativ suprem al poporului român” cum îl numește Constituția – o consecință directă este chiar știrbirea, diminuarea, limitarea parlamentarismului. E vorba de faptul grav că, prelungindu-se criza de dragul unor calcule electorale obtuze, prima „victimă” sigură e chiar Parlamentul. Iar noi ne facem că nu observăm sau chiar nu observăm aceasta.
Să mă explic: făcând abstracție de activitatea legiferatoare sau de învestire a Guvernului, armele directe ale deputatului sau senatorului sunt întrebările, interpelările și moțiunile simple. Acestea reprezintă modalitatea concretă de a rezolva problemele comunitare pe care ni le pun alegătorii.
Sunt vacante posturile unor ministere importante. Cui să ne adresăm cu problemele stringente ? La adresa cui să punem întrebări, să facem interpelări ori să introducem moțiuni simple ?
Practic, ministerele au ajuns în afara controlului politic parlamentar.
Unii colegi poate cred, în mod superficial, că ne putem adresa miniștrilor interimari sau, când și acestora le-a expirat mandatul, secretarilor de stat. Fals, absolut fals ! Un asemenea paliativ n-are niciun suport constituțional și nici în Legea de organizare a Guvernului. Am studiat cu atenție Legea nr.90/2001 și fac trimitere la art.26 alin.(3), art.27 alin.(3), art.31, art.46, art.47 alin.(1) și art.48. Normele respective nu permit ca ministrul interimar sau secretarul de stat să fie asimilat ministrului. Or, conform Constituției, parlamentarul se adresează ministrului și asta nu întâmplător sau din considerente protocolare, ci pentru că parlamentarul pune întrebări și face interpelări nu ca un solicitant sau purtător de influență, ci în virtutea răspunderii politice pe care numai minștrii o au, nu și înalții fucționari din ministere.
Concluzia este că demersurile adresate altor persoane decât persoana ministrului pot fi privite ca intervenții particulare sau încercări de influențare privată.
Solicit deci să se ia act, de către toți protagoniștii crizei politice, de faptul că prelungirea acesteia în scopuri electorale meschine ne împiedică să utilizăm principalele noastre modalități de reprezentare a cetățenilor României, adică afectează însuși parlamentarismul. Pseudo- democrația știrbește democrația reală.”
PENTRU PRIMA ZI DE LUCRU A MINSTRULUI ÎNCĂ NENUMIT
Titlul acestei informații poate părea bizar, nu însă și pentru cititorul care a parcurs știrea anterioară. Consecvent analizei sale – confirmată de specialiștii în drept constituțional – după care demersurile parlamentarului pot fi făcute numai către ministru, nu și către înlocuitori ai acestuia, dar confruntat cu actualitatea stării deplorabile a multor clădiri școlare, inclusiv ale instituțiilor de învățământ în limbile minorităților naționale, deputatul U.U.R. a ales o manieră insolită : a adresat întrebarea scrisă ministrului educației încă nenumit. Pe lângă aspectul că acesta este demersul corect din punctul de vedere al Constituției, modalitatea de adresare mărește șansa ca, simbolic dar și practic, problemei să i se acorde prioritate inclusiv cronologică pe agenda viitorului ministru.
Scrisoare adresată viitorului Ministru al Educației
„Stimate Domnule/Doamnă viitor Ministru al Educației Naționale
Îmi doresc ca această întrebare scrisă să se afle în mapa dumneavoastră din prima zi de lucru în noua demnitate. Aceasta pentru că problema se perpetuează de decenii, cunoaște rezolvări doar parțiale și cu întârziere, atârnă greu în imaginea României de țară necivilizată.
Cred că ați înțeles că e vorba de chestiunea eternă a unor construcții școlare despre care, la fiecare început de an de învățământ, se constată că nu pot primi avize de funcționare.
Nu aștept promisiuni și estimări valorice pentru că acestea s-au dovedit până acum derutante; problema persistă.
Vă întreb acum, când vă creionați programul de activitate, De ce anume aveți nevoie ca anomalia să nu mai continue:
1. Solicitați alocarea prin lege a unei ponderi din PIB?
2. Solicitați modificarea cadrului legislativ, iar dacă da, în ce sens ?
3. Considerați că împărțirea responsabilităților legate de investiții între minister, inspectoratele școlare și unitățile teritorial-administrative încurcă lucrurile?
4. Se impune înăsprirea sancțiunilor administrative, contravenționale sau penale în legătură cu cazurile de delăsare în acest domeniu?
5. Apreciați că mai multă transparență din partea Ministerului (spre exemplu printr-un site actualizat cuprinzând obiectivele și stadiul lucrărilor) v-ar ajuta?
6. Identificați alte strategii ?”
BOLI VINDECABILE MEDICAL, BOLI NEVINDECABILE BIROCRATIC
Am mai relatat în cadrul acestei rubrici despre demersurile parlamentarului U.U.R. împotriva desființării unor unități medicale pentru bolile pulmonare. Într-o logică birocratică, specifică Ministerului Sănătății, problema ar fi fost rezolvată. În logica vieții – și, între ghilimele, a bacililor tuberculozei, dacă vreți ! – rezolvarea constituie mai curând o bătaie de joc, după cum se observă și in fragmentele unui nou demers al parlamentarului către doamna ministru SORINA PINTEA:.
Întrebare către Ministrul Sănătății
„La sfârșitul anului 2017, la solicitarea mai multor cetățeni din Maramureșul istoric, am adresat ministrului sănătății de la acea vreme o întrebare (2503 A din 04.12.2017) privind lipsa asistenței de specialitate pentru bolnavii de T.B.C de pe Valea Vișeului, județul Maramureș.
Reverificând situația în teritoriu, am constatat că în anul 2014, postul de medic specialist a fost scos la concursul național de rezidențiat și ocupat de către un medic cu contract de muncă, încheiat cu Spitalul Orășenesc Vișeu de Sus, la data de 08.12.2014, dar că în momentul în care medicul specialist a dorit să se prezinte la locul de muncă a constatat că nu poate consulta, ca urmare a faptului că spitalul se afla în reabilitare, iar spațiul fostului Compartiment PNEUMOLOGIE-TBC fusese ocupat de Compartimentul de Cardiologie.
S-a ajuns la situația ca pacienții din zonă cu alte boli pulmonare decât tuberculoza, care nu au posibilitatea să se deplaseze la Sighetu-Marmației unde există cel mai apropiat ambulatoriu de pneumologie să achite contravaloarea consultului pneumologic și investigații în Dispensarul T.B.C, chiar dacă aceștia sunt asigurați medical și au dreptul la îngrijiri medicale gratuite. Pe de altă parte, angajata Spitalului Orășenesc Vișeu de Sus în cadrul LABORATORULUI DE ANALIZE MEDICALE, singura din cadrul laboratorului care realizează examenul bacteriologic BK al probelor de spută recoltate în cadrul Dispensarului nu este plătită pentru această activitate de aproximativ 2 ani – activitate cu risc epidemiologic și de contaminare.
Stimată doamnă ministru,
Urmare celor menționate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.197 alin.(2) din Regulamentul Comun al Camerei Deputaților și Senatului, vă rog să-mi comunicați următoarele:
• În cazurile precum cel descris în prezenta întrebare, mai pot fi asigurate serviciile de prevenire, depistare, tratare și creștere a aderenței la tratament pentru bolnavii cu tuberculoză în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății?
• Ce măsuri întreprinde Ministerul Sănătății pentru ca acțiunile prevăzute în Strategia Națională de Control al Tuberculozei să poată să fie implementate?
Mai poate fi respectată Strategia Națională de Control al Tuberculozei în România 2015 — 2020 care are ca scop eliminarea acestei boli ca problemă de sănătate publică în România până în 2050?”
