Pe data de 1 mai 2025, prin proiectul inițiat de către Muzeul Kozacilor din Dunavăț, care și-a propus reconstituirea istoriei locale ca parte a identității ucrainene, și prin susținerea financiară a UUR, membrii organizațiilor locale ale Uniunii Ucrainenilor din România din Tulcea, Telița și Murighiol au efectuat o vizită de documentare la Monumentul cazacilor zaporojeni, situat în localitatea Dunavățul de Sus, județul Tulcea. Această inițiativă s-a desfășurat cu sprijinul financiar al Uniunii Ucrainenilor din România și a avut ca scop aprofundarea cunoștințelor legate de patrimoniul istoric și cultural al comunității ucrainene din regiunea Deltei Dunării.
Inițiativa Muzeului Kozacilor din Dunavăț este mai mult decât lăudabilă, propunându-și să onoreze rădăcinile și să spună mai departe o istorie pe care puțini o mai cunosc astăzi.
Monumentul vizitat comemorează un moment esențial pentru istoria cazacilor zaporojeni, care, în urma distrugerii Siciului de la Zaporojie în 1775, au căutat refugiu în Imperiul Otoman. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, cazacii zaporojeni și-au pierdut rolul militar tradițional odată cu extinderea Imperiului Rus și slăbirea inamicilor acestuia. În 1775, Siciul Zaporojian a fost desființat de armata rusă, iar circa 5000 de cazaci ucraineni s-au refugiat în Dobrogea, care se afla la momentul respectiv sub influența Imperiului Otoman, stabilindu-se în Bugeac și ulterior în Delta Dunării. Acolo au întemeiat fortul Zadunaiska Sici și au fost sprijiniți de sultan, dar au intrat în conflict cu alte grupuri ca nekrasoviții și lipovenii.
Această rivalitate a dus la distrugerea repetată a așezărilor lor. Unii cazaci s-au întors în Rusia, alții au format grupări militare efemere precum „Armata Bugeacului”, iar mulți au fost colonizați în Kuban. Războiul ruso-turc (1806–1812) a marcat începutul controlului rusesc asupra Deltei și dizolvarea definitivă a comunității zaporojene dunărene. În urma luptelor interne și externe, zaporojenii au reușit să recucerească Dunavățul de Sus în 1814, unde s-au stabilit definitiv, asimilând resturile comunității nekrasovite.
Pe parcursul vizitei, participanții au primit informații detaliate despre contextul istoric al stabilirii cazacilor în această zonă, despre conflictele și transformările ce au urmat, precum și despre figurile marcante care au contribuit la menținerea spiritului zaporojan în Dobrogea otomană. Întreaga experiență a oferit participanților nu doar o lecție de istorie, ci și un prilej de reflecție asupra valorii păstrării memoriei colective.
Drumul de întoarcere a inclus și o oprire la Cetatea Halmyris, sit arheologic de importanță națională, situat la aproximativ 2,5 km est de satul Murighiol. Vizitarea ruinelor cetății a completat această zi dedicată descoperirii rădăcinilor istorice, aducând în prim-plan legătura dintre civilizațiile care au coexistat de-a lungul timpului în această regiune unică.
Această acțiune face parte din seria de inițiative UUR dedicate redescoperirii istoriei locale și întăririi sentimentului de apartenență la o comunitate care, de-a lungul secolelor, și-a păstrat demnitatea, tradițiile și credința.
