Discursul preşedintelui Ucrainei, V. Zelenskyi, în Parlamentul României

Stimate domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor!

Stimate domnule Preşedinte al Senatului!

Stimate domnule Prim-ministru!

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori!

Dragi prieteni!

Drag popor român!

 Sunt recunoscător pentru oportunitatea de a mă adresa dumneavoastră şi tuturor cetăţenilor români. De câteva ore, m-am întors din oraşele eliberate, situate în regiunea Kievului, din apropierea capitalei noastre, de pe acele teritorii de unde i-am alungat pe ocupanţii ruşi şi unde am văzut ce au făcut pe pământul nostru cu ucrainenii. Şi vreau să vedeţi acest lucru acum, să vedeţi ce au lăsat  ocupanţii în urma lor. Îmi cer scuze, videoclipul este dur, dar aceasta este realitatea… Vă rog!

Numele oraşului nostru Bucia a intrat, de azi, pentru totdeauna, în istoria mondială, în istoria crimelor de război, în istoria exterminării oamenilor.

Până în prezent, am aflat că, la Bucia, peste 300 de civili au fost torturaţi, împuşcaţi sau ucişi în alt mod. Erau nişte locuitori obişnuiţi ai unui oraş obişnuit din apropiearea Kievului. Aceştia au fost legaţi cu mâinile la spate, împuşcaţi în ceafă sau în ochi ori, pur şi simplu, ucişi pe străzi. Cu tehnica lor militară motorizată, ruşii zdrobeau autovehicule civile, cu oameni în ele! Violau femei şi fete… Şi ancheta este doar la început. Încă nu au fost adunate toate dovezile. Încă nu au fost descoperite toate gropile comune. Încă nu au fost verificate toate subsolurile în care militarii ruşi i-au torturat pe oameni.

Există toate motivele să credem că numărul locuitorilor ucişi atât în Bucia, cât şi în alte oraşe ucrainene din apropiere va fi mult mai mare decât cel pe care îl cunoaştem astăzi.

De ce militarii ruşi au comis toate acestea?

În ziua de 3 aprilie, în momentul în care lumea era îngrozită văzând cadavrele celor ucişi la Bucia, pe site-ul agenţiei de ştiri de stat ruse RIA Novosti, a fost publicat un articol prin care se justifica genocidul împotriva ucrainenilor, titlul acestuia fiind destul de elocvent, citez: „Ce trebuie să facă Rusia cu Ucraina”. Şi acesta nu este doar un simpu text, ci constituie una dintre dovezile care va fi folosită în procesul împotriva criminalilor de război ruşi.

Articolul descrie un plan clar şi calculat privind distrugerea a tot ceea ce face din ucraineni să fie ucraineni, a poporului nostru însuşi, a tuturor celor pe care nu-i vor putea înfrânge şi îngenunchea. Se afirmă, în acelaşi articol, că trebuie efectuată „de-ucrainizarea” şi „de-europenizarea” Ucrainei. Se spune că până şi numele statului nostru trebuie şters. De fapt, se spune că uciderea, în război, a unui număr cât mai mare dintre cetăţenii noştri este binevenită.

Vreau să subliniez încă o dată: acesta este site-ul agenţiei de ştiri de stat din Rusia, pe care, în condiţiile unei cenzuri de stat deschise, poate fi publicat doar ceea ce corespunde poziţiei ideologice oficiale privind războiul împotriva Ucrainei. Orice lucru care nu este conform unei astfel de poziţii, pur şi simplu, nu trece prin filtrul cenzurii. Adică vreau să mă înţelegeţi: ei nici măcar nu se ascund. Ei vorbesc deschis despre scopul invaziei pe teritoriul Ucrainei. Dacă armata noastră nu ar fi rezistat, dacă poporul nu s-ar fi implicat în apărarea statului, aceştia [ocupaţii ruşi – n.r.] ar fi făcut pe întreg teritoriul Ucrainei ceea ce au săvârşit la Bucia.

Avem cunoştinţe privind uciderea deliberată a profesorilor şi a educatorilor în teritoriile ocupate temporar. Cunoaştem terorile deliberate orientate împotriva tuturor celor pe care ocupanţii i-au considerat ca fiind activişti, ca oameni care au legătură cu armata. Chiar şi simpla prezenţă în apartamentul unei persoane a simbolurilor naţionale ale Ucrainei, a steagului ori a stemei de stat, reprezentau deja un motiv pentru ocupanţii ruşi de a ucide această persoană sau, cel puţin, de a o ameninţa cu moartea.

Dar de ce ei nu se ascund?

De ce, chiar şi acum, când totul este clar pentru întreaga lume, ei afirmă nestingherit cum vor să distrugă întregul popor?

Pentru această întrebare există două răspunsuri.

Pe primul îl veţi înţelege foarte bine. În anul 1989, Nicolae Ceauşescu, în sfârşit, a murit. De mulţi ani, devenise limpede că acest individ nu mai era în concordanţă cu realitatea. Era clar că el, soţia sa, cei apropiaţi lui, Securitatea lui trăgeau ţara voastră şi pe oameni în jos, spre suferinţă, spre sărăcie, spre izolare nu doar de restul ţărilor, ci şi de tot ce era progresist în lume. Acel regim se baza doar pe intimidare, pe represiune, pe brutalitate şi pe înşelăciune. Nu era nimic bun în aceste fapte. Poporul român s-a revoltat şi s-a apărat, s-a salvat, răsturnând puterea inadecvată, căci aceasta era singura cale. Ceauşescu, soţia lui, cei apropiaţi lui şi Securitatea lui nu au putut fi convinşi. La fel, şi în cazul acesta, este imposibil să-i convingi pe cei din Rusia care promovează războiul de acum, pe cei care dau ordine criminale, pe cei care elaborează planuri privind genocidul poporului ucrainean şi distrugerea Statului Ucrainean. Aceşti oameni sunt inadecvaţi. Ei au pierdut orice legătură cu realitatea şi sunt dispuşi să sacrifice milioane de vieţi pentru a-şi pune în practică ideile lor nebune.

Iar al doilea răspuns, pentru care Rusia apelează în mod deschis la genocid şi pentru care crimele ocupanţilor, ca cele de la Bucia, pe care le-a văzut lumea înreagă, sunt posibile, are la bază convingerea oficialilor de vârf ai Rusiei, că liderii europeni sunt slabi, că Europei îi lipseşte un leadership şi că naţiunile europene nu sunt capabile să apere valorile care au unit continentul.

Doamnelor şi domnilor!

Slăvit popor român!

Împreună trebuie să-i oprim pe aceşti oameni inadecvaţi care sunt obişnuiţi cu impunitatea şi, prin urmare, au decis că lor le este permite absolut totul. Împreună trebuie să-i oprim pe cei care vor genocid în Europa.

De ce ar trebui să facem aceasta împreună?

Fiecare dintre voi înţelege că Ucraina nu este ultima ţintă a agresiunii ruse. Trupele ocupanţilor încearcă cu încăpăţânare să ocolească oraşul nostru Mykolaiv, căutând să ocupe Odesa, iar de la Odesa până în Moldova este doar un pas.

Propagandiştii de stat ruşi spun, de multă vreme, că Moldova este şi ea o ţintă a expansiunii Rusiei. Prin urmare, apărarea de către ucraineni a propriului stat reprezintă o condiţie fundamentală pentru securitatea şi independenţa Republicii Moldova şi, deci, o condiţie prealabilă pentru pace în întreaga regiune a Dunării.

Acum, pe teritoriul Ucrainei, se decide soarta întregii Europe de Est şi Centrale şi a regiunii Mării Negre. De aceea, apărarea libertăţii Ucrainei şi a ucrainenilor constituie garanţia securităţii Europei.

Ce trebuie făcut?

Da, este adevărat, au fost impuse sancţiuni Rusiei pentru acest război, dar războiul pentru libertatea noastră durează deja de 40 de zile, după cei opt ani de război în Donbas. Înseamnă că sancţiunile nu sunt suficiente. Rusia trebuie să caute ea pacea cu Ucraina şi cu întreaga Europă. Pentru a face acest lucru, Rusia trebuie să fie lipsită de toate resursele, în primul rând, de cele financiare şi economice. Uniunea Europeană trebuie să ajungă, în sfârşit, la o decizie de principiu şi să închidă porturile pentru navele ruseşti. Să oprească tranzitul de mărfuri şi orice activitate economică cu Rusia. Limitarea fluxului de bani pentru resursele de energie ruseşti nu are o altă alternativă.

Indiferent care ar trebui să fie formatul: un embargo complet asupra proviziilor sau un program precum „petrol în schimbul produselor alimentare”, acest lucru este stringent. Dar nu numai acesta. Fiecare politician al lumii democratice trebuie să susţină necesitatea de a oferi Ucrainei toate armele necesare, pentru că pe câmpul de luptă se va decide învingătorul în acest război – libertatea sau tirania.

Toţi cei de care depinde acest lucru trebuie să facă tot posibilul pentru a aduce cât mai rapid şi inevitabil în faţa justiţiei pe toţi militarii ruşi şi pe liderii lor care se fac vinovaţi de comiterea crimelor împotriva civililor pe teritoriul Ucrainei, temporar ocupat de ei.

Astăzi, am convenit cu Uniunea Europeană acordarea unui sprijin financiar şi tehnic echipei de investigare Eurojust, statelor membre ale UE şi Curţii Penale Internaţionale.

Cred că leadership-ul României va fi unul dintre factorii decisivi în restabilirea dreptăţii şi în protejarea unei vieţii normale atât în regiunea noastră, cât şi în Europa, în ansamblul ei. Sunt încrezător că România şi companiile româneşti vor participa şi la programul de reconstrucţie postbelică al Ucrainei. Invităm partenerii noştri din Europa să preia patronajul asupra oraşului, a regiunii sau a domeniului care a avut de suferit de pe urma agresiunii Rusiei. Potenţialul vostru, puterea voastră interioară pot crea un nou exemplu de leadership în construirea unei vieţi civilizate şi paşnice.

Sunt sincer recunoscător întregului popor român pentru atitudinea binevoitoare faţa de refugiaţii ucraineni care au găsit siguranţă pe pământul dumneavoastră. Sper că împreună vom reuşi să creăm cât mai curând asemenea condiţii, atunci când Rusia va renunţa la război, în care poporul nostru se va putea întoarce acasă, în Ucraina. Iar această experienţă de a acorda, în situaţii extreme, ajutor, respect reciproc, bunăvoinţă între oamenii noştri a devenit deja un fundament în apropierea şi mai strânsă dintre statele noastre, dintre popoarele noastre.

De îndată ce situaţia o va permite, vreau să lansez un dialog cu dumneavoastră privind un nou acord, care să garanteze o protecţie şi o dezvoltare absolute ale minorităţilor noastre naţionale – a comunităţii ucrainene din România şi a comunităţii române din Ucraina, pentru că destinul nostru este să fim atât de aproape cât de mult putem. Destinul nostru este să fim apărători ai libertăţii în regiunea noastră. Destinul nostru este să fim împreună în Familia Europeană.

Şi cred că foarte curând mă voi putea adresa dumneavoastră şi cu cuvinte de recunoştinţă pentru sprijinul României în vederea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc mult!

Slavă României!

Slavă Ucrainei!