Comisia pentru probleme de cultură a Uniunii Ucrainenilor din România a organizat, sâmbătă și duminică, 6-7 februarie, evenimentul cultural „120 de ani de la nașterea scriitorului și traducătorului Denys Oneșciuc”.
Sâmbătă, 6 februarie, la sediul filialei București, Președintele filialei UUR, Mihai Traista, și nepotul scriitorului, Emilian Oneșciuc, au prezentat aspecte din viața și opera literară a scriitorului Denys Oneșciuc. A urmat un scurt recital de poezii din creația lui Denys Oneșciuc traduse în limba română de Ștefan Tcaciuc, în interpretarea lui Emilian Oneșciuc și Mihai Traista şi un recital de muzică folk susținut de Dan Vasilescu. De asemenea, în cadrul evenimentului a fost prezentat romanul lui Mihai Hafia Traista „Konokrad. Onoarea hoților de cai” tradus în limba română de Larisa Mihaela Ispas.
Duminică, 7 februarie, la Biserica Ucraineană din București a avut loc o slujbă de pomenire a scriitorului Denys Oneșciuc, după care a avut loc a doua parte a evenimentului cultural dedicat scriitorului, folcloristului, traducătorului și pedagogului ucrainean din România Denys Oneșciuc. Despre rolul acestuia în dezvoltarea literaturii ucrainene din România au vorbit Ioan Robciuc, Iaroslava Colotelo, Emilian Oneșciuc și Mihai Traista. Cu această ocazie au fost prezentate două filmulețe despre viața lui Denys Oneșciuc.
La eveniment au participat membrii filialei UUR, simpatizanți, jurnaliști, studenți și reprezentanți ai Uniunii Scriitorilor din România.
Denys Oneșciuc s-a născut la 20 ianuarie 1901 în satul Doroșivți, regiunea Cernăuți. A studiat la şcoala primară în satul Klivodyn, pe urmă la liceul din Kițman. Este absolvent al Institutului de Educație Fizică din București. A predat la școli din Fălticeni, Bălți, Roman, Hotin, Sighetu-Marmației. După ce a ieșit la pensie, s-a stabilit în orașul Gura-Humorului, județul Suceava.
Primele scrieri satirico-umoristice ale lui Denys Oneșciuc au fost publicate în revista umoristică „Șcypavka” din Cernăuți. În anii 1920-1930 colaborează cu revistele cernăuțene „Ridnyi krai”, „Budiak”, „Samostiina dumka”, „Ceas”, „Rada”, „Ukrainska lastivka” și, de asemenea, cu revista ucraineană „Hei rup”, care apărea la București.
Denys Oneșciuc a tradus în limba română poezii ale lui Taras Șevcenko şi Ivan Franko, iar, în limba ucraineană, a tradus din operele lui George Topârceanu, George Coșbuc, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi şi, mai ales, Mihai Eminescu, oferind posibilitatea cititorului ucrainean de a se familiariza cu operele clasicilor români. O lungă perioadă de timp, scriitorul bucovinean s-a dedicat culegerii materialului folcloric ucrainean din România. Doar o parte din acesta, cel cules în nordul Moldovei, a apărut în volumul „Narod skaje – iak zaviaje” (București, 1976). În timpul vieții, i-a apărut un singur volum de poezii umoristice și fabule, sub titlul „Polyn i med” („Polen și miere”) (București, 1965). Postum, în anul 2008, la Cernăuţi, îi apare cartea autobiografică „Na șliahu jyttia” („Pe calea vieţii”), iar în anul 2013, tot la Cernăuţi, – volumul de proză memorialistică „Spomyny” („Amintiri”).
A murit Denys Oneșciuc la 9 mai 1975 la Gura-Humorului.
